V. Leac

V. LEAC s-a născut în 1973, la Năsăud. Trăiește și lucrează la Arad și București. Este membru fondator al grupării literare Celebrul animal și al revistei Ca și cum. Este coautor al evenimentelor așteptarea are ceva în comun cu gulerul ridicat al hainei cu care mergi la întâlnire și al ce poți vedea până unde ajungi. Participă în cadrul platformei Spații în așteptare (2013) cu proiectul Cuptorul din fabrica de zahăr. E curator al evenimentului WAD Arad în 2014. Organizează tabăra de creație a generației douămiiste de la Săvârșin în perioada 2007-2011. Împreună cu Bianca Băilă, înființează la Timișoara, în 2012, MOI (Muzeul Ordinii Interioare). Debutează în 2001 cu volumul de poezie Apocrifele lui Genghis Khan, pentru care primește Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor, filiala Arad. Alte volume publicate: Sera cu bozii (2003), Seymour: sonata pentru cornet de hârtie (2005), Dicționar de vise (2006), Lucian – un experiment (2009), Toți sunt îngrijorați (2010), Unchiul este încântat (2013). E prezent și în volumele colective Prima mea beție (2009), coordonat de Gabriel H. Decuble, și Scriitori la poliție, volum coordonat de Robert Șerban și apărut în 2016. Primește în 2007 Premiul „Euridice” pentru volumul Dicționar de vise. A publicat în reviste literare, precum Arca, Tribuna, Vatra, Orizont și Tiuk.

 
Top