Ce a citit Duško Novaković la FILTM, ediţia 2013

Duško Novaković

Poemele apărute în traducere în limba română în volumul Malul celălalt (coordonator: Aleksandar Stoicovici, publicat de Editura Herg Benet, traducători: Liubinca Perinat Stancov, Slavomir Gvozdenovici şi Aleksandar Stoicovici).

 

FRAGMENT DIN PAROLA COMUNĂ: VREM SCHIMBARE

Belgrad, anul 2000.

Regimul e bine zguduit

 

Îl zdruncină și o bunicuță

Salutând cu mâna de la fereastră

Coloana zgomotoasă a demonstranților

 

Acolo este fiul ei

 

Îl salută apoi și pe ginerele

Aflat în partea opusă

Care ca să-și primească salariul trebuie

Să stea ghemuit în blindată și să aștepte ordinul de atac

 

Dar cel mai mult își agită mâinile, se sufocă

Privind către parcul din fața Parlamentului

Acolo sunt copiii copiilor ei

Două inimi jucându-se cu o minge

Un băiat și o fetiță

 

Stau exact la mijlocul distanței dintre

tații lor.

 

Pieptul bunicuței în fereastră

Înconjoară ecranele lumii

Prin intermediul BBC-ului

 

Împreună cu ghiveciul ei cu petunii înflorite

 

Bunicuța devine prima știre a zilei

Bunicuța înaintea discursului lui Clinton în fața marinei

Bunicuța înaintea îmbrățișării lui Elțin cu Schröder

Bunicuța și petuniile ei

Înaintea mesajului lui Arafat către israeliți

 

Și chiar dacă nu se dezlipește de fereastră

Și face cu mâna sufocată și istovită

Noi îi dorim să se ridice brusc să împingă căruciorul pentru invalizi

Să se înalțe ca o porumbiță

Și să-i salveze pe cei dragi și întreaga lume scufundată.

 

CARTE-APATRID

În preajma sosirii berzelor

În fiecare primăvară

 

Îmi pun inima pe masă

O pun pe fața de masă curată

Îi spun ok

Putem să începem

N-o să te doară

 

Și cu un smuls brusc

Scot toate poeticile îndesate

Și obțin

O carte voluminoasă

Una întocmită

Din cele două atrii și cele două ventricule

Nevroze și fumul de tutun

În loc de sânge

Din ea se scurge catranul cald

 

Din cauza unei asemenea cărți,

Când îmi desfac fălcile

Se arată tarabele dinților cariați în loc de perle,

Putregaiul topit al gingiilor

Și nu aria de piatră în care se macină grâul

Iar când desfac coperțile, gura scârboasă, de nesărutat,

Probabil din cauza asta nu sunt citit

 

Mă consum din cauză că nu sunt citit, mă îndop din cauza cititorilor,

Din cauză că nu sunt citit, mă înfoi ca un păun

Și din cauză că nu sunt citit, fac pe înțeleptul cu degetul pe frunte

Ca un platan de stat,

Dau drumul la o diaree de cafea

Din cauză că nu sunt citit, rugămințile și vaietele mele,

Opera mea necitită o fac și mai abstractă

 

Nu am un critic mai bun decât mine însumi

Și nimeni nu-i face curte așa cum îi fac eu

Am încercat orice ca să scap de el

Încercam să-i astup gura, să-l mituiesc, dar el

Nu are alte făpturi nu are: pe mine, obișnuința sârguinței mele

Ca o iluzie pe care n-am s-o înving, n-am s-o îndepărtez niciodată

Și așa, necitit, voi tremura cu ochii larg deschiși

Goi, ca un leagăn părăsit, într-un vis interminabil

În care operez în liniște, iar zidurile din jurul meu plâng.

TEMA PENTRU ASTĂZI

Îngerii mari ai copilăriei mele

S-au micșorat până au ajuns niște vrăbii

 

Dar ce s-a întâmplat cu Dumnezeu

Oare și el s-a micșorat

Unde ar trebui să-l caut?

 

Oare n-a devenit un microb

Care așteaptă ca și noi să ne micșorăm

Ca să ne învingă mai ușor când ne vine rândul

 

Oameni, oameni buni,

O, familie a continentelor

Meditați despre toate acestea

Nu vă prindeți imediat de gât!

CE-AM VRUT SĂ-I SPUN POETEI NIPONE

KAZUKO SHIRAISHI DESPRE CIREȘI

 

Doamna Kazuko, vă spun:

Inima începe să-mi bată ca un Praher

Când îmi amintesc de cireșele

Care-mi cădeau în grămezi pe piept

Eliberând carnea fragedă de sâmburi

Și dealurile cărnii noastre de oase!

 

 

MUSCA A STAT

 

Frumos birou se înalță din noapte.

Într-o țară mică.

 

Se trezesc teancurile de acte și dosarele groase

Ale infracțiunilor de ieri. Răsună capacele călimarelor.

 

Puțin mai departe stă betonat sfinxul,

Stă musca și-și freacă picioarele de rama sticlei, nemuritoare.

 

 

NASTURELE LUI STALIN

Cine a inventat acul?

N-ai reușit să afli.

Și când te gândești numai

Câte a făcut acul

Ce fel de găuri și găurele a astupat

Ajutat de degetarul bunicii tale

Oare ai păstrat măcar unul din acele ei?

 

Dar știi cine a inventat ața?

Acul și ața merg întotdeauna împreună

Ca Romeo și Julieta, da, precum calul și plugul

Și când îmi amintesc, dragă frate,

De toate lucrurile cusute cu ață

Cu acea ață colorată, pe care până și florile o invidiază…

Câte bucurii a pregătit, galbene, albastre, roșii,

Verifică, poate ți-a rămas măcar o papiotă neagră.

 

Dar cine a inventat nasturele? Nici asta nu știi.

Mare minune – nasturele.

De ce te-ar interesa fratele mai mic al roții?

Dar dacă ai citi de pe-o pagină

Câte roluri a avut nasturele

În încheiatul și descheiatul istoriei,

Ai fi primul care ai propune ca nasturelui

Să-i fie ridicat un monument.

 

Orice ai știi sau n-ai știi despre el, lucrurile stau în felul următor:

Dominația nasturilor a durat câteva secole

Ții minte nasturele singuratic de sub mărul lui Adam al lui Stalin?

Toți nasturii tremură în jurul său. Numai al lui

Stă încheiat ireproșabil, ca și cum ar fi crescut din gât.

Se putea descheia singur dacă prin închiderea gurii

Aerul era împiedicat să ajungă în plămâni, sufocându-te.

 

Astfel de nasturi au dezvoltat școli speciale de ștrangulare

A întregilor popoare care au crezut în ideea muncii și disciplinei.

Pe urmă au fost înlocuiți de fermoare. La început cele de metal

Iar apoi cele de plastic, care alunecă ușor, atunci când le tragi de urechi.

 

Fie că e vorba de șlițul pantalonilor,

De o geacă de iarnă din pene,

Sau crăpătura unei rochii,

Și tu, ca mulți alții, nu tragi limba fermoarului până la capăt

Pentru că îți convine, din toate punctele de vedere,

Apartenența la o lume care trăiește descheiată

Fără a ține cont că n-are nimic dedesubt, câteodată nici izmene.

EBRAIC

nu mă pot salva

 

L-am jefuit pe cel mai sărac decât mine

L-am și lovit, dar ușor

Doar cât să-l amețesc.

Asta a fost greșeala mea.

 

Și că i-am lăsat să mă prindă

Să mă judece și să mă bată, pe cei care înaintea mea

L-au jupuit de viu,

Asta a fost o și mai mare greșeală.

Invitați 2019

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.