Ce a citit Igor Marojević la FILTM, ediţia 2013

Igor Marojević

Apa – izvorul-vieții (fragment din romanul Mîna mamei)

Traducere din sîrbă de Octavia Nedelcu

Copyright © Headsome Communication, pentru prezenta versiune românească

 

Mi-au venit în minte ideile principale pentru tema de casă. Am scris-o de îndată ce m-am întors în dormitorul cel mare. În timp ce-mi scriam tema, de cîte ori nu reușeam să mă exprim, îmi aduceam aminte de întrebările pe care mi le pusese Herta în după-amiaza aceea în biblioteca liceului și copiam compilînd fraze gata făcute din manual.

La începutul temei pentru acasă, am amintit faptul că, deși trebuie să beau apă, o fac înainte de toate pentru că-mi place. Am menționat unde se găsește apa: în rîuri, lacuri, oceane, mări, bazine, fîntîni, canalizare. Am menționat că locuisem pe litoral: în Perast, o localitate din regiunea Boka Kotorska. Că mama mea muncește într-unul din orășelele învecinate în care nu găsisem locuințe de închiriat și că de aceea locuiam la Perast. Că această zonă a fost distrusă acum șapte-opt luni de un cutremur și că de aceea m-am întors la Vrbas, acolo unde m-am născut. Ich bin geboren in Neu Vrbas – așa am tradus ultimele cuvinte.

Am menționat că-mi place să fac baie în apa mării și că mi-e dor de ea de cînd m-am întors în orașul natal. Poate de aceea unii elevi cred că sînt din Perast și nu din Novi Vrbas. Da, o localitate de pe litoral este mai frumoasă decît una de pe malul canalului Dunăre-Tisa, Dunărea fiind singurul fluviu, iar Šlajz, unicul ștrand. Însă dacă briza mării e mai sănătoasă pentru plămîni și dacă e mai plăcut să înoți în apa mării decît în apa dulce, în aceasta din urmă e mai plăcut să faci scufundări. Traducerea cuvîntului „a se scufunda” l-am găsit în dicționar, ca și traducerea cuvintelor „stăpînire de sine”, „congestie”, „canalizare”, „concentrat”, „de o seamă”, „a înnebuni”… Am repetat faptul că, întrucît sînt născut la Vrbas, îmi place să merg și la bazinul olimpic din localitate. Am repetat că apa mării e mai bună decît cea din bazin, dar pentru prima oară am scris că la bazin, cel puțin la cel olimpic, sînt mai multe femei frumoase decît la ștrandul din Perast. Și că de aceea prefer să merg la bazin. Am menționat că îmi place să privesc femeile cînd înoată. Că mi-e „egal” ce fel de înotătoare sînt și cîți ani au. Cele mai tinere îmi plac mai mult, pentru că sînt de-o seamă cu mine, iar cele mai în vîrstă, pentru că sînt mai diferite: prin tot ce eu nu am: maturitate, experiență, stăpînire de sine. Aș mai fi adăugat că îmi făcea plăcere să mă scufund în bazin ca să pot pipăi femeile de toate vîrstele, dar aș fi dezvăluit cine le agasa sub apă pe doamnele și domnișoarele din Vrbas astă-vară. De aceea am inventat și am notat că, deși îmi face plăcere să merg la bazin, eu înot doar în mare.

Am mai adăugat faptul că în organismul fiecărui om există multă apă și că de aceea oamenii pot transpira în voie și pot plînge cît nu le interzice nimeni asta: fără apă nu există nici durere. Am semnalat și faptul că, fără apă, nu există nici anumite boli. Am pomenit de apa la genunchi. Apa la rinichi. Apa la plămîni și congestie pulmonară: multă apă concentrată. Am menționat transpirația atunci cînd faci temperatură.

Am mai scris că fără apă nu există nici sănătate. Am arătat în ce fructe e multă apă și că fără aceste fructe sănătatea n-ar fi posibilă. De exemplu, am menționat merele și pepenii verzi. De-abia după ce am terminat și am predat lucrarea, mi-am adus aminte că la ora de biologie ni s-a spus că pepenele verde nu e fruct, ci legumă, pentru că se înrudește cu castravetele. Dar era prea tîrziu. Eram convins că nemțoaica o să mă pice.

Am mai scris și că apa e foarte bună atunci cînd sîntem obosiți, de exemplu de la prea mult învățat, alergat, înotat, scufundat, luptat, ori de prea multă înghețată. Am mai scris și că astă vară, înainte de a mă îmbolnăvi, am servit zilnic cu apă pe oaspeții însetați ai mătușii mele. Am scris că locuiesc împreună cu mătușa. Am scris că te poți îneca și poți îneca pe altcineva. Am scris că în sînge avem multă apă. Am scris că am visat de curînd sînge. Am scris că după aceea am visat apă. N-am mai avut ce să mai scriu apoi, pentru că nu mai era nimic de copiat din manual și nici nu-mi mai puteam aminti de celelalte cuvinte date de Herta. Iar dacă mi-aș fi amintit, cu condiția ca germana mea să fi fost mult mai bună, aș fi adăugat în lucrare și că visez cum stau în fața unei case necunoscute cu o ușă încuiată ce era din sticlă. În curte se răspîndea un miros puternic și necunoscut mie, chiar neplăcut. Prin ușa de sticlă, vedeam o grămadă de mobilă veche, de documente, fotografii și tablouri. În timp ce priveam în interior, apa înghițea încet toate acele lucruri și pătrundea în pivniță: deodată, dinspre exterior, apa mi s-a ridicat pînă la piept. Era foarte rece și m-am gîndit nu doar la faptul că era rece, ci și la moarte. Se făcea că apa care creștea părea să mă înece mai întîi, la urmă, însă, în loc să mă omoare, a năvălit spre ușa de la intrare a casei care, sub greutatea ei, s-a deschis.

 

 

 

Invitați 2019

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.