Mihai Șora

Mihai Șora

MIHAI ȘORA (n. 1916) este filosof și eseist. În 1934, intră simultan la trei facultăți: matematică, filosofie și drept; studiază filosofia la Universitatea din București (1934–1938), apoi, bursier al Institutului Francez, pleacă la Paris pentru doctorat. În iunie 1940, părăsește Parisul aflat sub iminența ocupației naziste, ajunge la Grenoble, unde concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique (Gallimard, 1947). În anii războiului, intră în Rezistența franceză și în Partidului Comunist Francez, aripa rezistentă din zona sudică. După război, devine cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique; refuză cetățenia franceză, nedorind să renunțe la cea română. În august 1948, revine în România pentru a-și revedea părinții; în drumul de întoarcere spre Franța, la granița cu Ungaria, este arestat, întors la București, unde va rămâne sechestrat timp de câteva luni și obligat să traducă în franceză documentele Statului român pentru Conferința de Pace. În 1949, cu domiciliu forțat la București, i se permite recuperarea familiei rămase în Franța. Refuză să scrie texte de legitimare a regimului din România. Are o vastă activitate editorială, regândind colecția „Biblioteca Pentru Toți“, în care vor apărea importante cărți ale culturii universale. La sfârșitul anilor ’70, după decenii de tăcere, începe să publice dialoguri filosofice în reviste literare, care, mai târziu, vor alcătui cărți de referință în filosofia românească.După 1989, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, ministru al Învățământului în primul guvern democratic și singurul ministru care a demisionat din guvern, protestând în urma mineriadei din 13–15 iunie 1990. Ulterior, a refuzat funcții în administrația oficială. Din 2012, membru de onoare al Academiei Române. În 2018, face parte din grupul de inițiativă „Fără penali în funcții publice“.

OPERE FILOSOFICE PRINCIPALE: Du dialogue intérieur (1947, tr. Despre dialogul interior, 1995), Sarea pământului (1978), A fi, a face, a avea (1985), Eu & Tu & El & Ea sau Dialogul generalizat (1990), Clipa & Timpul (2005).

    Lasă un răspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.